Tot pe drumuri

Mergem și tot mergem, încolonați 2 câte 2 de parcă am avea bon de ordine. Trenul prinde viteză și amenință păsările cu pufăiturile lui. E un elefant ce face echilibristică pe şine vechi de pe vremea lui nea Nelu. Nu ne e teamă de necunoscut. Doar trenul știe unde mergem... La crepuscul, smochinitele lasă să ne stafidim și noi pe slujba de Înviere. Măcar e ce e recent, piesa asta o cunoaștem. Tică, că doar ne tragem de șireturi cu trenul, ia o turnură și se uită cu noi la linia de sosire. Bodogăne. Nu vrea acolo. E frig, iar șina nu a cunoscut tren. Tiptil, Tică o ia spre sud. Acolo vântul de Bărăgan îl ia în braţele sale. Și îl tot duce. Tot duce...pe alte drumuri...