Pe linia moartă- deadline
[i carry your heart with me(i carry it in]- E.E.Cummings
i carry your heart with me(i carry it in
my heart)i am never without it(anywhere
i go you go,my dear;and whatever is done
by only me is your doing,my darling)
i fear
no fate(for you are my fate,my sweet)i want
no world(for beautiful you are my world,my true)
and it’s you are whatever a moon has always meant
and whatever a sun will always sing is you
here is the deepest secret nobody knows
(here is the root of the root and the bud of the bud
and the sky of the sky of a tree called life;which grows
higher than soul can hope or mind can hide)
and this is the wonder that's keeping the stars apart
i carry your heart(i carry it in my heart)
Dragi cetitori
Dragii mei cetitori, vă anunț că sunt atât de fericită că aș putea să sar până la etajul 10 al căminului, iar apoi să fac bungee-jumping numai așa for the fun of it. De dragul artei, am să vă spun de ce mi-am schimbat starea de spirit cu 390 de grade.. e atât de cald afară chiar și seara încât mă simt și eu caldă, o ființă normală fără a fi rece și vânătă tot timpul (asta mi se întâmplă din cauza vaselor mele de sânge ce se tem să mai lase sângele să treacă prin ele). Cine știe, poate chiar sunt un vampir că tot ei sunt în tendințe în cultura weceistică...recunosc cu dispreț că și eu mi-am aruncat ochii pe anumite cărți cu vampiri, dar numai de dragul pozelor colorate frumos pe o copertă tare. Dacă vrei o carte așa de fițoșenie îți iei una cu o copertă ce are înscris Vampire/ Monster/ Hobbit pe ea și o pereche de ochelari cât fățăul și te poți considera unul dintre cei aleși. Eu mă întorc la „Principele” de Machiavelli și stabilesc planuri pentru a cuceri lumea cu grație și dezinvoltură (muhahaha!!!).
La colț
Sufăr
Suferința e la ordinea zilei. Toată lumea se plânge de una sau de alta, sindromul victimizării ajungând să mă infecteze chiar și pe mine. Dacă nu mi se acordă atenție la un seminar care îmi place ajung să fac semne obscene cu mâinile prin aer că așa îmi place mie... ADHD-ul e la el acasă!!! Culmea, e că facultatea m-a învățat să țin cu dinții și să argumentez fiecare tâmpenie, să fiu atât de animalică încât să nu-mi mai pese de timpul limitat de 2 ore. Mă lamentez dacă nu primesc un O.K. sau măcar o explicație de ce nu am dreptate. De multe ori, cedez, nu mai îmi pasă de nimic... tac bosumflată și încep să fac desene de Picasso beat, apoi îmi înving plictiseala cu o bârfuliță despre cutăreascu ce a făcut iar șpagatul în mâini sau colega care s-a spânzurat de limbă din prea mult egoism... Mințile mele sunt bătute mărunt chiar la propria mea voce așa că mai bine mă opresc de mila neuronului meu ostil ce strigă: „STOP!” Sufăr, deci mă exist!!!
Nu și nu!!!
„Negarea e subestimată. Toți o privim ca pe un lucru rău dar nu
realizăm că uneori, negarea este exact lucrul de care avem nevoie.
Negarea te menține fericit. Toți ne construim globul nostru de cristal
în care ne retragem când realitatea nu e pe placul nostru. Și asta e
bine pentru că, până la urmă, realitatea ne-o facem noi. Totul ține de
modul în care privim lucrurile.
Așa că, de ce să nu te retragi uneori în lumea ta unde totul e perfect și tu nu ai nicio grijă? Da, la un moment dat trebuie să ieși din ea și să-ți înfrunți problemele dar nu văd nimic rău în a uita de exemplu pentru o seară, de tot și să te distrezi de parcă ai fi cel mai fericit om de pe pământ?
Astfel, a doua zi, ai forțe noi și ești pregătit pentru orice.
Eu am început cu un lucru minor. Neg că e iarnă (urăsc iarna) și mă îmbrac ca de primăvară. Dacă o să răcesc, o să neg și răceala. Și dacă fac pneumonie și mor…ei bine, atunci nu o să mai am nicio problemă pe care să o neg!
))
Tu ce negi?
A.M. ”
Copyright
http://talentirosit.ro/negarea-si-globul-de-cristal/
Așa că, de ce să nu te retragi uneori în lumea ta unde totul e perfect și tu nu ai nicio grijă? Da, la un moment dat trebuie să ieși din ea și să-ți înfrunți problemele dar nu văd nimic rău în a uita de exemplu pentru o seară, de tot și să te distrezi de parcă ai fi cel mai fericit om de pe pământ?
Astfel, a doua zi, ai forțe noi și ești pregătit pentru orice.
Eu am început cu un lucru minor. Neg că e iarnă (urăsc iarna) și mă îmbrac ca de primăvară. Dacă o să răcesc, o să neg și răceala. Și dacă fac pneumonie și mor…ei bine, atunci nu o să mai am nicio problemă pe care să o neg!
))Tu ce negi?
A.M. ”
Copyright
http://talentirosit.ro/negarea-si-globul-de-cristal/
Carnețelul de note
Liste peste liste cu filme, muzică și alte ingrediente din bucătăria fiecăruia se ascund în carnețele cu note. Eu am păstrat fiecare carnet în care îmi notez toate absurditățile ce nu se sfiesc să își facă loc prin celulele mele nervoase. În carnețel nu uit să îmi trec chiar și visele (a se citi coșmarurile)... mă ajută să îmi dau seama ce se mai preumblă prin subconștientul meu... Deși în mare parte visez cu ochii deschiși, nu pot să notez chiar totul. Până și pasta pixului are o limită... și aș cumpăra carnete colorate multicolore și pixuri șmechere ce nu te faci ca un porc când scrii cu ele...dar... Mereu trebuie să faci câte un compromis: nutella în schimbul pixurilor inoxcrom, pâine în locul țigărilor, stabilitatea creierului în loc de crize apersonale și tot așa. Prefer carnețelul de note și taskuri tăiate adânc cu pixul decât aceste gânduri scrise virtualicește. Nu de alta, optimista din mine incurabilă (sîc!) speră că lumea va reveni la note scrise, scrisori de mână și înjurături frumos trase pe hârtie. Mai lăsați-mă cu ecologia și cu salvatul hârtiei ! Întotdeauna să preferați textura și mirosul hârtiei chiar de e un post- it ce îți spune sublim rău de tot: Azi nu uita să ..............................
Dosare
„Aceasta e ora de fier”- Emily Dickinson
După o mare suferinţă, vin trăirile formale
Nervii stau ceremonioşi ca pietrele tombale.
Inima rigidă se întreabă – pe cine a durut
Şi cînd, a fost ieri sau mai demult?
Picioarele, mecanice, se duc şi se întorc,
Ca lemnul de nepăsătoare
Dacă se mişcă pe pămînt, prin aer sau rămîn pe loc.
E nepăsarea quartzului, e mulţumirea cristalului de sare.
Aceasta e ora de fier,
Dacă-i supravieţuieşti, ţi-o aminteşti
ca unul care-a fost răpus de ger -
îngheţul – stupoarea – şi resemnarea -
traducere de Dan Sociu
The Scream from Sebastian Cosor on Vimeo.
Nervii stau ceremonioşi ca pietrele tombale.
Inima rigidă se întreabă – pe cine a durut
Şi cînd, a fost ieri sau mai demult?
Picioarele, mecanice, se duc şi se întorc,
Ca lemnul de nepăsătoare
Dacă se mişcă pe pămînt, prin aer sau rămîn pe loc.
E nepăsarea quartzului, e mulţumirea cristalului de sare.
Aceasta e ora de fier,
Dacă-i supravieţuieşti, ţi-o aminteşti
ca unul care-a fost răpus de ger -
îngheţul – stupoarea – şi resemnarea -
traducere de Dan Sociu
The Scream from Sebastian Cosor on Vimeo.
„Primăvară”- Jon Oskar
Nicăieri nu-i primăvară
decât acolo unde-am văzut crestele valului îngheţat
ce spală feţele copiilor. Străinii susţin
că-i iarnă încă. Asta începe prin oamenii
care-şi spun: Iată, primăvara soseşte.
Întra-adevăr, soarele s-a înălţat pe cer.
E-un soare încă foarte sfios,
dar oamenii îl salută şi spun:
E mare deosebire.
Am zărit o fetiţă alergând pe drumul îngheţat.
Am auzit chiciura trosnind voios sub picioarele ei.
Am văzut un bătrân ieşind
fără haină, în pragul uşii
ca să privească soarele cum asfinţeşte
în timp ce noaptea geroasă
aştepta dincolo de gherdapuri.
Primăvară – într-adevăr, o presimţire doar,
mai multă lumină.
Am văzut o fată în picioare, cu mult înainte de căderea serii,
pentru simplul motiv că era încă lumină. Buzele ei
tremurau de bucurie, şoptind pentru ea însăşi.
Am văzut o fată mergând
pe drum, pe vreme calmă şi îngheţată,
îmbătată de izbucnirea nopţii de primăvară.
Somn
Marea Mărțișoreală
