Narcisism sau eu în diverse ziare *Curierul ialomițean și Helis

Noaptea muzeelor, un succes la Slobozia

Noaptea muzeelor, un succes la Slobozia! Cea de-a VII-a ediţie a evenimentului a fost marcată de sute de slobozeni care au trecut pragul instituţiilor de cultură! Sâmbătă seara, cele două muzee din municipiul reşedinţă de judeţ, Muzeul Naţional al Agriculturii şi Muzeul Judeţean de Istorie şi-au deschis larg porţile pentru vizitatori, care pe lângă accesul gratuit, au avut parte şi de adevărate lecţii de viaţă.
Programul Noaptea muzeelor îşi propune an de an să atragă atenţia publicului asupra rolului crucial pe care îl joacă muzeele în dezvoltarea societăţii. Pentru a omagia diversitatea culturală, cea mai importantă sărbătoare din an pentru păstrătoarele de colecţii valoroase a mobilizat 60 de muzee din ţară şi 3 mii din Europa. La Slobozia, Muzeul de Istorie s-a alăturat acestui eveniment şi şi-a deschis porţile pentru public timp de 4 ore. În acest interval, vizitatorii au avut parte de o adevărată călătorie în timp prin expoziţia permanentă ,,Evoluţia comunităţilor umane în bazinul Ialomiţei. Omul şi râul”, şi expoziţia temporară ,,Revoluţia mexicană reflectată în 100 de imagini”. Din program nu au lipsit comunicările ştiinţifice şi proiecţiile de film legate de istoria, mediul, oamenii şi tradiţiile judeţului Ialomiţa.
„Este o noapte în care ne reîntâlnim cu istoria, cu monumentele şi amintirile din cele mai vechi timpuri. Am venit la Muzeul de Istorie să îmi cunosc strămoşii şi, astfel, să mă cunosc pe mine însămi”, ne-a mărturisit Florina Voiteanu, eleva în clasa a XII-a la CNMV.
„Este o surpriză, pentru că nu am fost niciodată aici, deşi suntem locuitori ai oraşului. M-am uitat cu atenţie la toate obiectele care refac firul istoriei. M-a impresionat epoca bronzului, uneltele de atunci şi siturile din Ciulniţa”, ne-a spus încântat Ionel, care a venit la muzeu împreună cu soţia şi cu fiica lor de 16 ani.
„Ne interesează istoria, în special istoria judeţului. Am fost mai mult la Muzeul Agriculturii, aici nu am mai venit de doi ani. Şi văd că s-au produs nişte schimbări, care ne impresionează în mod plăcut. Am făcut şi câteva fotografii. Merită văzut tot ce este aici, mai ales de către copii”, ne-a spus un cuplu de pensionari, care privea atent fiecare vitrină.
„Sunt foarte încântat! Dacă anul trecut, în intervalul 20.00-24.00, am înregistrat un număr de 700 de vizitatori, anul acesta, într-o oră de la deschidere, am avut 200 de slobozeni care ne-au trecut pragul, de la cei mici, care fac primii paşi în viaţă, până la pensionari, dornici să mai arunce o privire spre trecut!” a declarat Florin Vlad, director al Muzeului Judeţean de Istorie. Anul acesta, recordul a fost de 800 de vizitatori până la miezul nopţii.
O cifră considerabilă o înregistrează şi Muzeul Naţional al Agriculturii, care şi-a prezentat publicului colecţiile reprezentative. De la motorul cu aburi şi alte utilaje agricole de epocă, vizitatorii au putut afla mai multe de la muzeografi şi despre uneltele agricole confecţionate în gospodăriile rurale, dar şi despre obiecte de uz casnic, mobilier, ceramică şi textile.
„Am 5 ani şi jumătate şi îmi place la Muzeul Agriculturii. Am mai fost cu grupa mea de la grădiniţă şi cu doamna, când am încondeiat ouă. Acum am venit cu mami şi am văzut furcile, plugul şi moara”, ne spune uşor stâlcit o fetiţă care se ascunde după fusta mamei. În replică, mama se arată şi ea impresionată de tot ceea ce a văzut. „Mi se pare totul foarte interesant. Deşi am crescut cu astfel de obiecte în casa bunicilor mei, mă bucur să le revăd. Timpul nu imi permite vizite mai dese, însă acum am venit mai mult pentru fiica mea, căreia să îi povestesc cum era o dată la ţară”, ne-a mărturisit doamna Geană, din Ciulniţa.
Muzeografii celor două muzee îşi aşteaptă zilnic publicul vizitator, dornic să afle mai multe despre istoria locurilor.

Adriana STOICA

http://www.perlea.ro/helis/aparitii/helis_mai_2011.pdf -pagina 9

La vie en rose



Totul simplu- Ana Blandiana

O, dac-aş fi o lumânare numai,
Să mă consum treptat
De la un capăt spre altul,
Simplu, ca-n aritmeticile
Copiilor…
Capul întâi – ce fericire! -
Mi-ar dispărea,
Lumea ar spune:
“Ce fără cap este fata aceasta!”,
Eu aş fi uitat totul
Şi nimic n-aş mai căuta să-nţeleg.
Inima apoi mi s-ar topi,
Şi n-aş mai iubi,
Şi n-aş mai urî,
Şi nici o suferinţă nu m-ar atinge,
Şi lumea ar spune:
“Ce fără inimă este fata aceasta!”
Şi aşa mai departe.
Şi apoi n-aş mai avea nici o dorinţă,
Şi nici o patimă,
Şi sângele meu purtător de corăbii
S-ar spulbera,
Şi mi-ar rămâne numai genunchii uscaţi,
Tremurători cu demnitate sau îngenuncheaţi,
Nimeni nu s-ar mai obosi să spună ceva.
În ultima linişte,
Balta de ceară
S-ar răci, pedepsită anume
Pentru toate îngrozitoarele umbre pe care
Lumina ei le-a adus în lume…

Ei

Citate ,,Dorian Gray”

Nu e nici o rușine în plăcere. Bărbații vor să fie fericiți. Dar societatea îi vrea buni. Și când e bun, bărbatul rareori e fericit. Dar când e fericit, e mereu bun.




Oamenii mor din bun simț, un moment pierdut. Viața e un moment. Nu există ,,după”. Așa că fă-o să ardă mereu cu cea mai intensă flacără




















Portrete

Plictiseala nu-mi dă pace și mă împiedică să mă mai gândesc la ceva serios, așa că am început să... să ce? Mă uit la filme făcute după cărțile pe care le-am citit. Deși nu recomand nimănui acest lucru, fiindcă parcă filmele iau din strălucirea cărții, fără a vorbi pretențios. Mie îmi plac tocmai pentru că mă fac să mă reîntorc la lectură, să văd chiar așa a fost, eu parcă îmi aminteam altceva, etc. Nu știu dacă vă mai aimntiți jocurile acelea cu descoperirea celor 10 diferențe dintr două imagini...mi-au plăcut întotdeauna, iar filmele realiyate după o carte sau adaptate mă prind în jocul lor de găsire a diferențelor. Să nu vă gândiți că eu caut numai acest lucru, dacă filmul ajunge să mă prindă, ignor orice urmă de rațiune. Pentru cei care nu au timp, chef și nici pasiune pentru citit, filmul este o alternativă așa cum sunt cărțile cu poze pentru cei care nu știu să citească.În continuare o să vă scriu despre Portretul lui Dorian Gray.
Un om alături de care conversația nu era niciodată plictisitoare, Oscar Wilde, faimos pentru spiritul său ager și-a început activitatea literară publicând poezii mediocre dar în curând a devenit faimos pentru piesele sale comice. Deși aceste piese Un soț ideal, Ce înseamnă să fii onest se bazau pe intrigi simple și familiare, ele se ridicau mult deasupra convențiilor tocami prin depășirea acestor reguli sociale. Romanul său Portretul lui Dorian Gray a fost considerat la vremea lui scandalos și imoral (dacă s-au ghidat după prima lectură, au citit printre rânduri...în fine, despre moralitate în artă voi scrie cu altă ocazie).
Dorian este un tânăr cultivat, bogat și extrem de frumos care captează imediat imaginația a lui Basil. El acceptă să i se facă câteva portrete și Basil îl descrie deseori ca pe un erou antic grec. La începtul romanului, artistul tocmai încheie primul portret al lui Dorian, dar după cum recunoaște față de prietenul său, Lord Henry, tabloul îl dezamăgește, deoarece scoate la iveală prea mult sentimentele sale față de Dorian. Un hedonist, lordul îl contrazice afirmând că tabloul este capodopera lui Basil. Întâlnirea dintre Dorian și lord Henry nu decurge așa cum și-ar fi dorit Basil, lordul supărându-l pe Dorian cu un discurs despre natura trecătoare a frumuseții și tinereții. Temându-se că cele mai impresionante caracteristici ale sale se trec pe zi ce trece, Dorian blestemă portretul, crezând că într-o zi va rămâne doar o amintire a ceea ce fusese el în tinerețe. Într-un moment de furie, Dorian își pune sufletul în joc dacă tabloul va purta povara bătrâneții și a infamiei, permițându-i lui să rămână veșnic tânăr. În încercare de a-l calma pe Dorian, Basil îi oferă portretul. Mai departe scrie în carte...sau în trailer-ul de mai jos:


Eu

Omul (a se citi Florina) incearca toata viata sa faca ce e mai bine pentru el. Nu este un act de egoism. Acesta stie ca daca se simte bine poate percepe altfel viata, isi poate crea imagini corecte, foarte apropiate de adevar despre ceilalti. Acest lucru imi permite si mie, ca si tie sa traim in armonie cu sine si cu ceilalti (ce o mai fi insemnand si asta, nu stiu, dar suna frumos). Mai pe scurt: are nevoie de liniste. Cateodata e bine sa mai stai si in singuratate, sa te dezici de toate gandurile, sa-ti calmezi mintea si sa te regasesti. Eu mereu am fost o persoana mai singuratica ce nu a avut nevoie niciodata de nimeni, nu am fost dependenta de unii sau altii, am stat singura mai tot timpul, chiar daca era cineva si ma supraveghea cand eram mica sa nu fac tampenii (oricum le faceam, fiindca eu mereu am facut ce mi-a placut, dar nu am fost totusi alintata-nu stiu ce echilibru invizibil a creat mama, dar se pare ca a reusit). Eu sunt asa si nu ma voi schimba pentru nimeni...


Roxette - Spending my time de Stella78

Fara titlu* chiar nu are rost...





Sus am postat doua videoclipuri cu ceicare au castigat Eurovisionul. Asa cum stiti sau ati aflat, ieri seara a fost Eurovisionul si Noaptea muzeelor. Am vizitat si eu Muzeul judetean, iar parerea mea o puteti afla pe Antena 1 locala la 4:45. Oricum acum sunt obosita, racita (sinuzita bat-o vina!) si bineinteles scriu pe fuga. Eurovisionul mi s-a parut ca o papusa gonflabila, prea multe piese tampite(vezi Irlanda) care nu aveau ce cauta in finala. Orice om cu o ureche, nu neaparat muzicala, a fost...nici nu gasesc cuvantul. Mie mi-au placut piesele din anii trecuti, dar observ ca cu trecerea anilor ele ajung sa fie mai mult niste fasaieli cu iz de dans. A fost ultimul meu Eurovision...anul viitor aceste maruntisuri nici nu cred ca o sa ma mai preocupe. Atunci de ce imi plac acum? Probabil fiindca este o competitie muzicala, dar si geopolitica. Asa poti afla care tara te apreciaza, careia ii place melodia etc. Imi amintesc ca anul trecut am urmarit toata noaptea cu inflacarare, stegulet si toate cele prestatia Paulei Seling cu Ovi. Nu stiu ce aveau ei fata de Hotel Fm, dar cred ca a fost o combinatie ideala, chimia dintre ei era evidenta, amandoi aveau sarm si bineinteles, asa cum europenii au remarcat si au facut chiar un top pe tema asta: Paula este foarte frumoasa, iar anul trecut chiar s-a calasat pe locul 2 al frumusetilor de la Eurovision. Mi-a amintit un pic de Ruslana. In fine, totul e bine cand se termina cu bine, inclusiv aceasta postare.

Grup- Marin Sorescu

Trăiau de mult timp împreună
Şi cam începuseră să se repete:
El era ea,
Şi ea era el,
Ea era ea
Şi el era tot ea,
Ea era, nu era,
Şi el era ele,
Sau cam aşa ceva.

Dimineaţa mai ales,
Până se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde şi până unde,
De ce aşa şi nu altminterea,
Trecea o groază de timp,
Trecea timpul ca pe apă.

Voiau uneori chiar să se sarute,
Dar îşi dădeau seama la un moment dat,
Că amândoi sunt ea,
Mai uşor de repetat.

Atunci începeau de spaimă să caşte,
Un căscat de lână moale,
Care se putea şi croşeta
În felul următor:
Una cască foarte atent
Şi cealaltă ţinea ghemul.