2011 ~ Prin labirintul gândurilor

Conexiuni la distanță - cu voi, între noi

By Florina decembrie 30, 2011 eu, la lumânarea unui gând, micimi, noi, plusurile şi minusurile vieţii

Nu vă întreb cum ați petrecut de Crăciun, fiindcă ar trebui să fac un blog special pentru acest lucru, dar vă pot mărturisi că prin acest blog noi doi, trei, șapte, nouă oameni comunicăm. Stabilim conexiuni la distanță între 2 minți poznașe ce nu pregetă să se întîlnească la nivel virtual. Gândurile noastre poate au fost și ale tale sau nu, însă prin idei, cuvinte, ambrambureli și altele ne-am legat inconștient unii de alții. De obicei, eu uit ce am scris și prefer să nu revăd nimic de teama erorilor de judecată ce mi se întîmplă că de! nu sunt nici Socrate și nici Platon. Îmi place atât de mult să pun umărul la construirea unei realități , iar dacă nici aceea nu mă mulțumește decât să o distrug cu barosul prefer să fac alta. Cu mânuțele astea două, am făcut o viață nouă! Îi înțeleg pe cei care preferă distrugerea trecutului (nimănui nu îi place să i se reamintească vechile greșeli, viața sa de odinioară), numai că nu ar fi mai bine ca pe vechile ziduri să se ridice un alt nivel? Indiferent de ceea ce faceți, ce idei sprințare aveți, unde vă aflați și cu cine sunteți, noi suntem interconectați... Vă aștept tot aici și în noul an ce vine târâș grăpiș ! Nu uitați: the planets bend between us !!

It's all for you, Cristina, SuicidePerson, Cristina Marin, Dănuț, Alexxxxaaaa, Mirela, saranichu! Totodată, trimit mulțumiri scrise sincer negru pe alb doamnei profesoare Stan Loredana! Această postare am scris-o gândindu-mă cu drag la unchiul meu, Dragoș și mătușa mea, Mădălina. Tuturor, vă urez de la depărtare: La mulți ani!!!

Sărbători fericite!!!

By Florina decembrie 25, 2011 noi, plusurile şi minusurile vieţii

Dragi bloggeri și cititori, vă doresc ca acest Crăciun să vă umple inima de bucurie, iar Moșul să vă aducă tot ce vă doriți !!!

Despre un rai

By Florina decembrie 19, 2011 decupaje, la lumânarea unui gând, plusurile şi minusurile vieţii

„Raiul nu este un loc, ci o stare de spirit.” (John Burroughs)

„Rai. Un loc unde cel rău încetează să te mai necăjească cu vorbărie despre treburile sale personale şi cel bun ascultă cu atenţie în timp ce i le explici pe ale tale.” (Ambrose Bierce)

„Raiul ar fi cu adevărat raiul dacă îndrăgostiților li s-ar permite să aibă parte de tot atât de multă distracție cât au cunoscut și pe pământ.” (Giovanni Boccaccio)

„Paradisul este infernul văzut din partea cealaltă.” (Umberto Eco)

„Singurul paradis e paradisul pierdut.” (Marcel Proust)

„Pentru mine raiul e un cartof mare copt și cineva cu care să-l împart.” (Oprah Winfrey)

„Nu există paradis, dar trebuie să facem așa ca să merităm să existe unul.” (Jules Renard)

„Dacă aș fi singur în rai, n-ar fi pentru mine un chin mai mare.” (Johann Wolfgang von Goethe)

Despre un iad

By Florina decembrie 16, 2011 decupaje, la lumânarea unui gând

„Iadul ești tu însuți și singura mântuire va veni atunci când vei renunța la tine pentru a te gândi profund la nevoile altei persoane.” (Tennessee Williams)

„Un iad inteligent e mult mai bun decât un paradis prost.” (Victor Hugo)

„Infernul este locul în care întrebarea ce e de făcut nu se mai pune. (Gabriel Liiceanu)

„Iadul este, neîndoielnic, starea celui care, aplecat deasupra prăpastiei, nu mai poate fi tras de nimeni înapoi.” (Gabriel Liiceanu)

„De îndată ce vei face Satanei concesiunea de a discuta cu el, poți fi sigur că te va bate în dialectică și te va îndupleca.” (Lucian Blaga)

„E mai bine să domnești în iad, decât să fii servitor în rai.” (John Milton)

„Nu am făcut niciodată, nimănui viața un iad, eu doar am spus adevărul, iar ei au crezut că e un iad.” (Harry S. Truman)

Frig de... oase

By Florina decembrie 15, 2011 bad day, eu, micimi, plusurile şi minusurile vieţii

Oasele mele bătrâne de 20 de ani nu mai suportă frigul. Am ajuns la o vârstă la care accept hainele pufoase și călduroase decât ca trupul meu să fie strâns ca un cârnat în chestii mulate. Mă sfiesc să le denumesc altfel decât chestii, fiindcă în opinia mea sunt doar un alt mod de a fi sado-masochist, mai ales pe un așa frig. Patul îmi este și el insuportabil de când nu mai mă încălzește. Niciun zâmbet, niciun vin fiert, nicio dragoste nu mai poate să îți încălzească sufletul. Lasă sufletul!!! Corpul meu deja nu mai vrea să se miște niciun pic din colțul meu de iad, eu și the smiths...

Despre bunătate sufletească

By Florina decembrie 13, 2011 decupaje, la lumânarea unui gând

„Degeaba le-am avea pe toate: inteligența, cultura, istețimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele (ca în profesorul din Lecția lui Eugen Ionescu),daca suntem răi, haini, mojici și vulgari, proști și nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sîmbetei și inteligența, și erudiția, și supradoctoratele, și toate congresele internaționale la care luăm parte, și toate bursele pentru studii pe care le cîștigăm prin concursuri severe.

Nimic nu poate înlocui și suplini nițică bunătate sufletească, nițică bunăvoință, toleranță, înțelegere. Nițică susținută bună-cuviință.

Bunătatea sufletescă nu-i o virtute subtilă și rafinată, e un atribut de bază al ființei omenești și totodată un atribut al culturii. Bunătatea este alt nume al definiției date de Aristotel omului: ființa socială. Fără bunătate nu putem conviețui decît în condiții de groază și justificînd amarnica afirmație a lui Sartre: ceilalți, iată iadul !

Există un altruism elementar exprimat prin bunătate care este o axiomă a vieții obstești. Berediaev spunea: pîinea pentru mine este o problemă materială (subînțeles egoistă, vulgară), dar pîinea aproapelui meu, continua Berediaev, este pentru mine o datorie spirituală. Reiese de aici în mod vădit că nimic nu poate suplinii întru totul bunătatea .

Știm că de-am vorbi toate limbile și toate dialectele pămîntului și de-am fi capabili să clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tipărite în toate limbile pămîntului, de la Gutenberg și pînă astăzi și de am fi tobă de carte și de erudiție, și de am cunoaște întrebuințarea tuturor termenilor specifici tuturor științelor și tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culți dacă sîntem niște pizmăreți, niște bădărani și niște răi la suflet.

Că ne-o place sau nu, cultura nu este numai acumulare de cunoștințe, ci o subțirime a caracterului și capacitatea de a nu considera bunătatea drept o simplă virtute deșuetă și sentimentală.
Să nu săvîrșim regretabila eroare de a lua drept scriitori pe simpli făcători de cărți și drept oameni de cultură pe simplii memorizatori de informații."

(Nicolae Steinhardt-„Primejdia Mărturisirii”)

Ce mai faci?

By Florina decembrie 11, 2011 micimi, plusurile şi minusurile vieţii

De ce să mai întrebi pe cineva ce mai face? Sigur îți va răspunde prin fraza clișeu: BINE. Eeee, uite că eu nu suport să îmi răspunzi bine, un simplu cuvânt care nici măcar nu descrie starea ta de spirit. Sau poate ai impresia că nu am timp să te ascult, că nu mă interesează ce spui ... înseamnă că pornești de la premisa că viața ta ori e prea complicată, iar eu cu mintea mea cât o nucă nu aș înțelege-o, ori consideri că e plictisitoare și mă scutești de la un chin pe care l-aș îndura cu stoicism. Viața tuturor ne poate inspira dacă vrem, de exemplu dobândești fără să vrei expresiile pe care le folosesc cei dragi ție, capeți niște manierisme diferite de cele pe care le-ai văzut tu. În fine, toți oamenii ne schimbă inconștient sau cu voia noastră. Foarte rar, găsești și persoane care te inspiră, cu care gândești nu la unison, ci în completare... La întrebarea despre existența ta măruntă, poți replica „mă simt ca dracu, uite ce mi s-a întâmplat...”, treptat se ajunge la o discuție și poate prin tehnica pașilor mărunți ajungi la ceva. Răspunsul poate folosi și ca indicator la starea ta fizică, emoțională (dar nu o să copleșești pe cineva cu întrebări simandicoase care să-l pună într-o poziție de luptă- Doamne, nu îl omorî cu întrebările, doar nu vrei acuma să știi ce a mâncat și la prânz....). Alt clișeu conversațional e acela : „O zi/seară bună!” De obicei, e folosit în mediile de afaceri, iar eu am avut bunăvoința să le urez ce vroiau (nu vreau totuși, să se creadă că sunt ironică- de parcă nu mi s-a mai zis...asta e o altă poveste de adormit piticii ). Nu îi înțeleg pe cei care îmi urează o zi bună, speră să am eu una mai bună ca ei...iar eu vin de colo și le dublez replica...Ce zi bună poate să aibă cineva care muncește 8 ore la departamentul relații clienți și îi ascultă pe toți demenții ce se consideră la psiholog, îi redirecționează spre alte departamente, nu are sporuri și chiar dacă firma e o multinațională ce și-ar permite o zi liberă măcar de ziua națională nu le-o acordă. Că doar de...e o zi bună!!!! Ce mai faci?

How do you do,
do you do,
the things that you do.
No one I know could ever keep up with you.
How do you do!

M&M

By Florina decembrie 09, 2011 autoportret, eu, plusurile şi minusurile vieţii

Ce bine e să fii numai tu cu tine!!! Fără alții care să te streseze cu problemele lor de conștiință, cu nevrozele lor nerezolvate, numai tu cu demonii tăi interiori. Măcar tu îți cunoști prea bine neajunsurile și nu ești nervos pe toată lumea indiferent de ceea ce fac. Încep să văd prin ochii lui Freud care menționa că toate frustrările noastre provin dintr-o singură indecizie. Cei care l-au citit știu la ce mă refer (sper!). Me and me- cea mai bună formulă de a fi liniștit, nu neapărat fericit. Oricum e mai bine să fii fericit cu tine, decât nefericit în doi. Părerea mea de om sincer e că dacă ești nefericit, trebuie să cauți în tine mixul potrivit. Care este? Doar tu cu tine, în consolare proprie.

Întrebarea

By Florina decembrie 08, 2011 la lumânarea unui gând

„De ce ne întrebăm? Ca să aflăm răspunsul, ca să știm. Ignoranța și știința par termeni reciproc relativi, cam ca stânga și dreapta. Dar ignoranța pare să vină înaintea științei: întâi ești un ignorant, apoi devii un știutor. Și ireversibil.
Dacă, astfel gândit, am crede că avem un răspuns la de ce ne întrebăm, n-am fi răspuns la întrebarea cum de ne întrebăm. Adică: dacă răspunsul (știința), să zicem, își are cauza în întrebare (ignoranță), atunci cum se explică întrebarea și, mai ales ignoranța ? Are ea o esență în ea insăși, sau e doar relativă? Cum se naște starea de ignoranță, premergătoare științei și cauză a științei?
În treacăt fie spus, noi creștem într-o știință fără ignoranță. Suntem educați, învățați într-o seamă de lucruri în care n-am avut întrebările corespunzătoare. Am devenit știutori (școliți, educați) fără să fi fost (conștient) ignoranți.”
(Alexandru Dragomir- „Semințe”)

Enervări

By Florina decembrie 05, 2011 bad day, micimi

Mă enervează dezordinea...nervii mei nu suportă fericirea de a sta în jeg. Dacă aș fi fost un om cu un simț nemăsurat de nesimțire poate că aș fi acceptat ca hainele să stea pe jos și nu pe cuier, mâncarea prin colțuri iar resturile tronând în mijlocul camerei și așa prea mică pentru niște orgolii așa de mari. De...cam astea sunt motivele mele de enervare pe aici prin București, locul unde se dă ora exactă. Unde ești tu, Caragiale?

Trăiește senzațiile tari din relații !

By Florina decembrie 04, 2011 eu, la lumânarea unui gând, noi, obsesii, plusurile şi minusurile vieţii

Relațiile eșuate între 2 persoane au în comun lipsa senzațiilor și a dialogului. Cei care afirmă că sunt împreună, fiindcă inteligența peste medie a partenerului i-a cucerit gravitează deasupra lunii. Bineînțeles că și acel factor a contribuit, dar totul se reduce la senzații. Atracția fizică este cea care te ghidează: îl alegi pe el datorită părului dat cu gel într-o parte a la Alain Delon, cămășii cu un nasture necusut ce mai are puțin și se rupe (ce neglijent e câteodată...), blugilor călcați doar în picioare, luați din grămada de boarfe lăsate prin toată camera care și așa nu-l cuprinde pe el, gigantul ce nu ezită să glumească pe baza diferenței vizibile de înălțime. Îi observi gesturile de om mare, doar e îmbrăcat la 4 ace (sic!), lucirea ochilor când încearcă să vadă dacă l-ai înțeles, râsul licențios în momente de solitudine și ai impresia că-l cunoști... Nu știi un om nici dacă mănânci cu el un drob de sare!! Dar ideea e conturată: senzațiile primare oricât de simple ar fi definesc o relație...(de parcă aș mai lumina pe cineva acum...dar simțeam nevoia să spun asta.) Și mai afirm sus și tare cum că relațiile de lungă durată trebuie să sfideze normalitatea, să aducă un plus de nou. Fără banalitate și rutină, chiar dacă conferă un plus de stabilitate!!! Totul este deasupra sau dedesubtul acelei relații, nothing else matters...

Romantisme

By Florina noiembrie 30, 2011 autoportret, la lumânarea unui gând, obsesii, plusurile şi minusurile vieţii

Romantismele mă captivează enooorrmmmm! Nu pot dormi noaptea gândindu-mă la ce s-a mai întâmplat cu X-ulescu...din nu știu ce serial pentru prințese de 20-30 de ani care se visează mare frumuseți. Romantismele sunt cultivate oamenilor de mici: ia uite ce frumos e cerul, ce roșie e floarea, ce drăguță ești etc. De aceea, atunci când naturalul nu întâlnește idealul, oamenii își mai schimbă câte ceva: un nas, doi sâni, trei neuroni anchilozați. Eu folosesc destul de rar cuvântul „urăsc” , dar se pare că de voie, de nevoie va trebui să-l folosesc azi: URĂSC ROMANTISMELE ! Nu suport filmele dulcege ca o bomboană de Crăciun decât atunci când sunt foarte obosită. Am nevoie de ele ca să pot dormi liniștită. Poate și de aceea, simțim nevoia să fim mințiți frumos când e vorba de propria noastră imagine. Mă minunez de persoanele sincere, de aceea le și primesc în viața mea și așa aglomerată de diverse activități. Spune-mi că arăt ca naiba și nu mă voi simți jignită! Îmi conștientizez prea bine defectele încât am ajuns să mă iubesc tocmai pentru că mă diferențiez de masa amorfă ce face un jogging alert spre perfecțiune fizică. Din păcate, asociez romantismele cu superficialitatea. Mereu am preferat realismul, chiar când mama mă păcălea cu vechile tertipuri cu balauri și zâne, căluți zburători și țigănci care dacă nu ești cuminte te fură. Cu tupeul nativ spuneam că nu există, că vreau să le văd, numai că în adolescență ajunsesem să cred că demult s-au preumblat pe aici personajele mitologice din „Legendele Olimpului”. După aceea, m-am întâlnit brusc cu Nana a lui Zola și am realizat cu stupoare că mai există și altă realitate decât cea descrisă de poveștile fraților Grimm și povestirile lui Sadoveanu. Da, lumea mahalalei, a celor deznădăjduiți m-a atras ca un magnet. Și acum sunt confuză cu privire la atitudinea mea de atunci: mă identificam cu ei, vroiam să îi ajut sau doar să-i cunosc? (Notă către sine: de recitit „Nana”.) Acum când sunt un omuleț pe o mare insulă, trebuie să mă trezesc la realitate! Vreau să mă întorc la simplitatea gesturilor, la tot ce am ezitat să spun, toate figurile de stil pe care nu le-am folosit de teamă, la toate imaginile ce cuprind în sine lumea halucinațiilor mele ambientale! De voi reuși sau nu, rămâne de văzut!

Comunicare

By Florina noiembrie 23, 2011 Facultativ, la lumânarea unui gând, plusurile şi minusurile vieţii

Bla, bla, bla...b..lllaaaaaa! Un zumzet mirific mă fascinează prin mirobolanta intonație. Nu-i așa ca nu ați înțeles nimic? Cam așa se exprimă unii studenți și din păcate, nu îmi e rușine nici de profesorii universitari. Folosesc cuvinte ce nu aparțin din masa vocabularului pentru ca studenții să fie atât de impresionați de cad pe spate la propriu. E frumos a vorbi, când nimic nu ai a spune/ Înșirând cuvinte goale ce din coadă au să sune. Ce bine ar fi ca toți să-l aprecieze pe Eminescu și să-l aibă mereu aproape, chiar dacă poeziile sale se află într-o carte mică dintr-o poșetă cât un sac. Obișnuim să repetăm ideile sau să folosim neologisme atunci când avem probleme chiar cu acest element esențial vieții sociale: comunicarea. Eu prefer câteodată să tac din gură mâlc când nu sunt sigură pe afirmațiile mele sau când văd că alții prin prostia lor nativă vor să se impună. Vă imaginați desigur, râsul meu interior atunci când remarc opulența cuvintelor. Chiar și eu în postarea aceasta încerc să vă arăt că a spune vorbe fără sens într-un mod academic e „nașpa”. Să revin la stilul meu, totuși. Hai să îi impresionăm pe studenți! Acesta e motto-ul unora dintre profesorii universitari. Bine că mai există oameni cu simțul umorului și cu o experiență mare în a capta interesul unor mucoși cu fițe de apple și fețe adormite la 10 dimineața (și eu semnez prezentă la această categorie). Nu știu cum se face că un profesor care mai dă un exemplu trăznit te scoate din moleșeală și te face să stai treaz mai ceva ca un espresso. Sfat către toți profesorii din univers: fiți carismatici ! Carisma diferențiază un profesor „bun” de unul „rău”. Nu sunt eu capabilă de a pune etichete, dar experiența mi-a arătat că am învățat numai din clasă de la acei profi care te captivau...și nu prin cunoștințele turnate cu forța pe gâtul bieților puișori, ci prin gestică, glume, ajutorul oferit și bineînțeles, predarea prin exemple practice. Da, bine, bine, dar acum nu mai avem nevoie de profesori carismatici care să te facă să adori materia respectivă, doar avem tablă cu touch, le predăm elevilor prin lecții interactive și filmulețe educative. Rahat în ploaie, cam asta e tehnologia în relația profesor-elev! Love is not a gadget! A trecut ceva timp de când am început facultatea și am observat cât de importantă e comunicarea față în față. Deja atunci când un profesor se uită la tine, își aduce aminte că te-a mai văzut și simți în ochii lui că e dornic să te asculte, să înțeleagă nelămurirea ta și să îți ofere un răspuns. De cele mai multe ori, răspunsul e unul la care nu te-ai fi gândit cu mintea ta de hârtie...parcă ar spune: „Totuși sunt ca voi!”

Străina

By Florina noiembrie 18, 2011 decupaje, la lumânarea unui gând, obsesii

“Frumosul este ceva cumplit, înfiorător! Înfiorător, înţelegi? Pentru că nu poţi să-l cuprinzi, nu poţi să ştii ce-i acolo în fond, şi nici n-ai cum să ştii, fiindcă Dumnezeu ne-a pus în faţă numai enigme. Aici se întâlnesc toate extremele, şi toate contradicţiile sălăşluiesc laolaltă. Eu, frăţioare, nu sînt un om cult, dar am stat şi am cugetat mult. Sînt atâtea taine care ne înconjoară! Prea multe enigme apasă asupra bietului om pe acest pământ. Dezleagă-le cum te taie capul, şi ieşi la liman teafăr, nevătămat, dacă-ţi dă mâna. Frumosul! Şi apoi nu pot să suport că unii oameni cu suflet mare şi luminaţi la minte încep prin a slăvi idealul Sfintei Fecioare ca să ajungă la urmă să năzuiască spre un alt ideal, idealul Sodomei. Dar şi mai îngrozitor este atunci când omul în al cărui suflet sălăsluieşte idealul Sodomei, nu înseamnă că-şi întoarce faţa de la celălalt ideal, al Sfintei Fecioare, fiind singurul care-l însufleţeşte şi pentru care inima lui arde, arde cu adevărat, ca în anii neprihănitei tinereţi. Nu, sufletul omului e larg, mult prea larg, n-ar strica să fie puţin îngustat!

Dracu’ să înţeleagă! Acolo unde mintea vede numai reuşite, inima descoperă frumosul.

Poate, oare, Sodoma să reprezinre frumosul?

….Dar fiecare, cum se zice, vorbeşte ce-l doare.” (F.D.Dostoievski, “Fraţii Karamazov”)

Sulfuri

By Florina noiembrie 13, 2011 autoportret, la lumânarea unui gând

Nici dracul nu mă știa în al său lăcaș.

Umblam cu pantalonii evazați

Și niște converși uzați.

Nu mâncasem decât zeamă de clopot cu un pic de osânză;

Aveam 19 ani și gura ferm acoperită cu o pânză;

Trăgeam de picioare prinse în mii și mii menhire,

Câte-un glas mereu mă îmbia cu vorbe de caterisire.

Frăgezimea beznei se împreuna cu lumina bețivă,

- Iar eu eram la mijloc -

De parcă ar fi existat vreo alternativă

Între raiul încarcerat sau

Iadul cu înverșunare refuzat.

O, lume- joc și joacă!

Viața mi-e neclară!

De ce vârsta se poartă ca o adversară?

Și nu fug! Nu! Nu fug!!

În stânga am berea, iar în dreapta anafura,

Agheasma o beau doar vinerea,

Mațele însă îi resping acritura.

Privesc la o gutuie ruptă-n colțuri spiralate,

Prin spatele meu se perindă câmpii-

Halucinații ambientale

În zilele ce sunt fără îmbrățișările tale.

„Vitalitatea dragostei”- Emil Cioran

By Florina noiembrie 06, 2011 autoportret, un truc şi o trucă

„Arta de a iubi? Să știi să îmbini un temperament de vampir cu discreția unei anemone.”

„Înlăuntrul oricărei dorințe se încaieră un călugăr cu un măcelar.”

„Vitalitatea dragostei: am fi fără îndoială nedrepți dacă am ponegri un sentiment care a supraviețuit romantismului și bideului.”

„Cei cuprinși de plictiseală sunt întotdeauna firi erotice pe care dragostea le-a dezamăgit anticipat.”

Spini- din perspectiva unui țâcă

By Florina noiembrie 03, 2011 Facultativ, la lumânarea unui gând, micimi

„Aici sunt mulți oameni urâcioși, mami. Nu am văzut pe nimeni care să zâmbească... măcar atunci când mai fac o boroboață, mă ascund după tanti aia mică sau mă joc pe sub linia de metrou. Dar de ce sunt cu fața suptă, așa de parcă nu ar fi mâncat de zile bune, mami lor nu le dă de mâncare? Da nenea de ce stă în fața ușii cu punga aia sub el? Mami, mami, uite și pe buni, aaa, nu era ea...Ai dreptate, buni nu vinde flori și șosete...buni e la țară printre flori muuuult mai multe. Sărăcie...Ia uite, și tanti ne dă șosete. Mami, da noi avem șosete dastea albe? Tati are negre, tu roșii și eu roz...albe n-avem ! Nu luăm? Nu?! Mami, vreau albe!!!”

Titi Botez - Crizanteme

Asculta mai multe audio diverse

„Bine! Să nu te mai uiți la oamenii ceilalți, privește aici, spinii sunt pretutindeni...Numai tanti ceea și nenea cu florile sunt fără. Sunt frumoși, au ochii sinceri și nu se ascund în spatele sărăciei. Da, sunt săraci, mami. Ce înseamnă săraci? Oamenii care se chinuie să trăiască de pe o zi pe alta într-un oraș așa mare ca al nostru. Pe buni cu florile o văd zilnic, chircită de frig lângă un zid cu multe afișe ce prezintă petreceri vechi în cluburi noi. Stă ore bune și încearcă să vândă niște margarete cu 2 lei paralei. Dă și șosete fiindcă...sunt mulți tineri descălțați din provincie pe aici. Sunt studenți băgați într-o oală țigănească arsă pe margini ca la nenea de acolo...Cum, unde suntem? Ține minte câteva cuvinte: să te ferești de oamenii cu spini că altfel te duc înapoi acasă! Știi unde suntem acum? La Unirii. Off, nu mai ai răbdare...Gata, mergem!”

„A Life”- Sylvia Plath

By Florina noiembrie 01, 2011 decupaje

Touch it: it won't shrink like an eyeball,
This egg-shaped bailiwick, clear as a tear.
Here's yesterday, last year ---
Palm-spear and lily distinct as flora in the vast
Windless threadwork of a tapestry.

Flick the glass with your fingernail:
It will ping like a Chinese chime in the slightest air stir
Though nobody in there looks up or bothers to answer.
The inhabitants are light as cork,
Every one of them permanently busy.

At their feet, the sea waves bow in single file.
Never trespassing in bad temper:
Stalling in midair,
Short-reined, pawing like paradeground horses.
Overhead, the clouds sit tasseled and fancy

As Victorian cushions. This family
Of valentine faces might please a collector:
They ring true, like good china.

Elsewhere the landscape is more frank.
The light falls without letup, blindingly.

A woman is dragging her shadow in a circle
About a bald hospital saucer.
It resembles the moon, or a sheet of blank paper
And appears to have suffered a sort of private blitzkrieg.
She lives quietly

With no attachments, like a foetus in a bottle,
The obsolete house, the sea, flattened to a picture
She has one too many dimensions to enter.
Grief and anger, exorcised,
Leave her alone now.

The future is a grey seagull
Tattling in its cat-voice of departure.
Age and terror, like nurses, attend her,
And a drowned man, complaining of the great cold,
Crawls up out of the sea.

Naivă

By Florina octombrie 29, 2011 la lumânarea unui gând, micimi, plusurile şi minusurile vieţii

Naivitatea este mereu încurcată cu inocența. Ele pot fi stări de fapt sau pur și simplu, trăsături de personalitate. Eu le percep ca pe niște tare de caracter de care mă dezic constant și pe care le las în pragul ușii de cămin. Într-o lume competitivă chiar și atunci când se întâmplă ceva banal ca trecerea unei străzi, oamenii se iau la întrecere pentru supremație. Aud încontinuu cum că ar trebui să fim prieteni cu toată lumea; facultatea este un loc în care înveți, nu concurezi; poți supraviețui și fără să ai pretenții de la ceilalți. Și fiindcă toate acestea trebuiau să poarte un nume, eu le spun: tâmpenii. În existența mea îndelungată de 20 de ani m-am luptat MEREU pentru tot: am încercat să supraviețuiesc 9 luni într-un spațiu îngust, întunecat de care am scăpat ca prin minune, m-am apucat să învăț lucruri simple care să provoace reacții și aveam un zîmbet malițios când mama observase ce mai stricasem, apoi m-am încăpățânat să trec peste adolescența clorurată de pete mari de lacrimi, iar după aceea bifam fiecare activitate ce reușea să mă scoată din oala cu melancolie. Treptat am ÎNVĂȚAT să trăiesc cu mine zi de zi, indiferent de toane și tonuri vocale. NAIVITATEA este închisă în toți, dar unii preferă să o ignore sau să o acopere cu diverse materiale reciclabile ca oase, nervi și norme. De ce norme? Ele ne încercuiesc viața cu un marker roșu aprins, iar cei care o iau printre spirale vor fi priviți cu milă, însemnați și în final, batjocoriți. De aceea, naivii sunt luați în derâdere, iar naivitatea e doar una din numeroasele culori pe care le iau eu câteodată. Nimeni nu vrea să fie de râsul lumii. După cum puteți observa, gura lumii este un element fundamental în societatea românească. Și numai pământul o poate astupa ! Pe de altă parte, inocența este ca paradisul primordial pierdut, nimeni nu se poate întoarce la acesta decât redevenind copil, scăpând de carcasa temporală și de corpul mucegăit. Sintagma „Să ne întoarcem la copilărie!” nu a fost nicicând mai mincinoasă. E imposibil, oameni buni! Ne mințim pe noi înșine! Dacă pentru două ore te chinui să gângurești la un bebe, pentru tine este doar o mișcare facial-gestuală afectivă. Dintre voi doi, numai bebele este inocent și nu fiindcă s-a născut recent, ci acesta are încă acces la cunoașterea primordială, încă nu a cunoscut lumea. Bebele se află în conexiune wireless cu divinitatea, mogâldeața de om adună în sine SPERANȚA...ochii săi trădează INOCENȚA ȘI NAIVITATEA.

Haide să ascultăm Jack Johnson-„Hope”,doar speranța „ will defeat you then teach you to get back up” !

Discuții de metrou

By Florina octombrie 24, 2011 bad day, Facultativ, micimi, noi

Dimineața metroul este plin de lume, de toate culorile, încercănați, nebierbăriți, cu barbă de schimnic, rucsac peste rucsac sau cu plicul din dotare. Fiecare cu un ochi de neîncredere privește la celălalt ca și cum de abia ar aștepta să iasă din cușca de oțel forjat la suprafață, la lumina Universității sau într-o piață aglomerată Romană unde studenții se îndreaptă în pas de cohortă spre ASE sau SNSPA. De vei încerca să privești chipurile fantomelor teleghidate din metrou nu vei citi decât propria ta indiferență reflectată ca într-o oglindă aburită. Căldura de saună din fiecare zi îți domolește neuronul și îl oprește din alergare, fiindcă într-un spațiu paralelipipedic numai motorul metroului poate rula cu viteză. Instinctele mele de voyeurist se ascut fără voie când prind discuții de importanță capitală pentru traiul la comun:

„-Mă enervează, fată, este atât de prost, eu îi zic un lucru, el face altceva. (Mobilul sună cu o melodie portugheză, toți oamenii din metrou se holbează curioși.) Ce, mai am o stație și vin! Fată, nu poate să aștepte și el două minute!”

„-Și... câte seminarii ai pe săptămînă? Atât de puține?!!! Mamă, ce facultate mișto!”

„-Mi-am cumpărat un pistol cu bile. Am dat șaișpe milioane plus încă două milioane pentru cartușe. Am pensie de opt milioane și ...cum să nu-mi cumpăr?!!Tu, nu vezi ce golani umblă pe aici? (Eu, imbrăcată gros cu o geacă kaki și cu gluga trasa pe cap, sunt dată ca exemplu. Eram singura persoană care nu se sinchisise să stea pe scaun și singura prezență suspectă) Cum să nu-l testez? Am tras două focuri într-un câine drag mie...n-a murit, nenorocitu' ! O să-mi iau și un șprei să pice o dată că cu pistolul nu prea moare așa cum vreau eu.”

„-Mamă, hai că sunt în metrou nu pot vorbi, nici nu am semnal bun! Ce, când vin? Săptămâna asta.”

„-De ce nu înțelegi că nu m-am uitat la ea?! Nici măcar nu știu cine e. Nu vreau să ne certăm acum, vorbim acasă!”

Metroul nu este liniștit, arde de frustrări, temeri și speranțe. Nu are nevoie de nimic altceva decît de OAMENI.

Placebo - The Bitter End -
- Watch more Music Videos at Vodpod.

Mâini de păpușar

By Florina octombrie 15, 2011 Cinema, un truc şi o trucă, videoclipuri

„De-abia plecaseși”- Tudor Arghezi

By Florina octombrie 13, 2011 decupaje, la lumânarea unui gând

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.

Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

Rapsodia culorilor

By Florina octombrie 12, 2011 autoportret, la lumânarea unui gând, noi, plusurile şi minusurile vieţii

RAPSODIA CULORILOR

Ea este urâtă, simțind securea zâmbetului înroșit,
Eu sunt frumoasă, un balon modelat din incandescenți nori.

Ea orbește, fiindcă vede fără a trebui să vadă,
Eu sunt orbită de tentația ochilor tăi chihlimbarii,

Zi de zi îi este ciudă să privească peste umăr,
Mă vede în reflecția murdar-gălbuie a becului: coșmar.

Întrebi cine ți-a pictat silueta abandonată,
Dar știi că numai tu poți face din frunză o acrobată.

Când asumi că mă cunoști, te înșeli,
Cînd știi că mă cunoști, mă înșeli...

Oare de ce ne-a primit cerul din apă
Să sorbim inocența pată cu pată ?

Ea măsoară distanța dintre noi cu compasul,
De parcă nu ar ști că sunt copia ei la indigo când îi sună ceasul.

Ea niciodată nu spune nu singurătății de ametist,
Eu, numai eu îi frământ parfumatul suflet autist.

Facultativ

By Florina octombrie 04, 2011 Facultativ, plusurile şi minusurile vieţii

Cand esti intr-un spatiu ingust cu multe persoane, ce ai de facut? Eu obisnuiesc sa vorbesc cu frenezie mai ales atunci cand sunt singura. Glumesc, mai degraba scriu pe blog. Voi discuta despre facultate si despre toate lucrurile care definesc studentia. Facultatea are caracter facultativ asa ca nu ii inteleg pe cei care se plang de materii, notare sau profesori fiindca nu trebuie ca toata populatia Romaniei sa aiba facultate. Aceasta nu TREBUIE facuta pentru ca e in trend, fiindca este pasul obisnuit pentru un tanar sau fiindca vrei sa ai o diploma in mana pentru a-ti gasi un job. Criza actuala a fost benefica societatii, a scos in evidenta ca sunt prea multe persoane cu prea multe specializari dar fara nici o competenta. Sa vorbesc insa de lucruri mai vesele! Mai bine va prezint viata unui student inactiv, in asteptare (nu am avut inca nici o zi de curs, ci numai tutoriale): dimineata te trezesti buimac fiindca suna pitigaiat in disperare un ceas, vezi ca totusi este prea devreme pentru tine, te culci la loc. Dupa ce iti incarci bateriile obosite de atata agitatie (deh, in orasul de provincie lucrurile nu se intampla ca in Bucuresti, nu sunt atatea mijloace de a-ti atrage atentia si nici atatea tentatii), iti faci gimnastica ritmica de dimineata. Ma puteti vedea la emisiunea mea cu exercitii de pe Prima, ,,Florina prezinta''. Nu ai nevoie de exercitii fizice, ci doar de forta de a te tari ca un melc pana la gura de metrou unde dai peste alti zombii. Ochii lor injectati tradeaza buna dispozitie. Realizezi ca ai ajuns la Facultate atunci cand vezi o populatie tanara agitata, nemancata care hiberneaza in foisor (ce se facea SNSPA-ul daca nu avea celebrul foisor?). Acolo fete comunicative savureaza o tigara/mancarea studentului. Te detasezi usor de ele cand observi ca s-a facut timpul de a intra la ora. Imaginea aceasta idilica este doar o frantura dintr-o zi studenteasca. V-am scutit de acele detalii picante ca iesirea la un suc pe Lipscani si discutiile filozofico-politice purtate acolo. Sunt optimista si cred ca se simte in aceasta postare...sper ca chiar dupa cursuri si seminarii ca si laboratoare sa-mi reamintesc vorbele lui Plutarch: ,,Mintea nu este un vas care trebuie umplut, ci un foc care trebuie aprins."

P.S. Diacriticele au ramas din pacate ca si seriozitatea mea in statia de metrou Timpuri Noi. Problema se va remedia curand. Va rog sa scuzati inconvenientul si sa va mai destindeti cu poeziile mele sau cu alte postari.

KYLIE MINOGUE - ENJOY YOURSELF

Asculta mai multe audio diverse

”The Road Not Taken”- Robert Frost

By Florina septembrie 29, 2011 decupaje, la lumânarea unui gând, plusurile şi minusurile vieţii

Two roads diverged in a yellow wood,
And sorry I could not travel both
And be one traveler, long I stood
And looked down one as far as I could
To where it bent in the undergrowth;

Then took the other, as just as fair,
And having perhaps the better claim
Because it was grassy and wanted wear,
Though as for that the passing there
Had worn them really about the same,

And both that morning equally lay
In leaves no step had trodden black.
Oh, I marked the first for another day!
Yet knowing how way leads on to way
I doubted if I should ever come back.

I shall be telling this with a sigh
Somewhere ages and ages hence:
Two roads diverged in a wood, and I,
I took the one less traveled by,
And that has made all the difference.

Să nu mă uit !

By Florina septembrie 26, 2011 decupaje, videoclipuri

„Să nu mă uit! Să nu mă uit! Totuși, mă uitam, muream în fiecare clipă pentru mine însumi. Și totul se ștergea așa de repede, în sacul fără fund al bietei mele memorii. Totul era lipsit de soliditate, de orice pic de siguranță în viața mea. Nesigur printre lucruri nesigure, cețos printre lucruri cețoase, murind printre lucruri murinde, știam că orice IERI este un cadavru, că orice ASTĂZI va muri diseară. Sufletul meu era o încăpere de cadavre, ce nu-și mai păstrau nici măcar forma.”

(Eugen Ionescu)

Căldură mare

By Florina septembrie 24, 2011 bad day, micimi

În așteptarea startului, eu stau...și stau...și mă topesc ușor, ușor pe o căldură insuportabilă ce mă face să mă gândesc din ce în ce mai des la calitatea noastră de muritori. Să vină o dată sfârșitul lumii sau măcar Era glaciară că nu mai rezist! Frigul este a doua mea natură, am mereu picioarele și mâinile reci (că doar sunt sinceră, nu că am circulația sângelui proastă), m-am născut pe frig, am trăit în frig(anii '90 te învățau să crești ca o buruiană, fără căldură și bani, încât cei care îndurau atunci nu mai au acum nevoie de emisiuni ca „Tehnici esențiale de supraviețuire”), m-am jucat afară indiferent de vreme și nu lipseam de la jocurile din fața blocului, iar culoarea purpurie a feței era ceva obișnuit la toți copiii. Căldura mare mă obligă să consum hectolitri de apă încât voi fi nevoită să-mi leg sticla de apă de gât sau să-mi drenez tot sângele și să-l înlocuiesc cu prețiosul lichid, APA. Septembrie este pe final și căldura ÎNCĂ persistă. Îmi este dor de frigul care face ca creierul meu să funcționeze cum trebuie, să nu mai fie îngrijorat că o să se deshidrateze. După ce că trăim ca în Africa acum trebuie să agreăm și căldura specifică ca și melodiile tribale, a se citi manelele...Până vine frigul mai ascult t.A.T.u. ...și las deoparte videoclipurile de vară ce prezintă mereu petreceri în locuri exotice cu fete mai mult dezbrăcate și băieți cu voci lucrate ca și mușchii lor în sala de forță.

O simplă iluzie, un vis, o nălucă

By Florina septembrie 22, 2011 bad day, micimi, plusurile şi minusurile vieţii

Clișeele cum că dragostea este o simplă iluzie, un vis, o nălucă tratează cu superficialitate ceva atât de complex care nu poate fi cuprins într-o carte de la LIBERTATEA sau într-un film de categoria B. Adevărata dragoste este una singură: este acel sentiment care plecând de la cunoaștere, sinceritate și respect reciproc descoperă zi de zi noi calități umane, chiar și noi defecte , care găsește în sensiblitatea a două personalități diferite o persoană identică, acea ființă primordială, androgină. Nu există om care să nu dorească fericirea! Astfel aceasta depinde într-o bună măsură de cineva sau de mai multe persoane, eu fiind fericită și înconjurată de prieteni sau doar alături de altcineva. Iar câteodată îmi doresc singurătatea! Doamne, dacă mai poate cineva să mă înțeleagă! Fericirea este asemănătoare unei complicate formule chimice: dacă ceva lipsește sau este greșit, tot rezultatul se anulează într-o clipită. Fiecare element din ecuație reprezintă ceva, fiecare simbol corespunde unei realități. Iar câteodată realitatea este dură, glumele referitaore la bărbați având un sâmbure de adevăr. Însă mai bine să râdem cu ei de ei:

Întrebare: Care este asemanarea dintre un barbat si o telecomanda?
Raspuns: Ambii sunt simpli, usor de folosit si de obicei îi gasesti pe lânga televizor.

Întrebare: Cum se numeste un barbat aratos, inteligent, atent si sensibil?
Raspuns: Basm…

Întrebare: De ce sunt barbatii ca ceapa?
Raspuns: Daca dai jos învelisul îti vine sa plângi…

Întrebare: De ce sunt barbatii imuni la boala vacilor nebune?
Raspuns: Pentru ca sunt porci…

Întrebare: De ce barbatii sunt ca si betele de chibrit?
Raspuns: Daca îi aprinzi îsi pierd capul…

Întrebare: Ce are 6 picioare, un IQ de 100 si miroase a bere?
Raspuns: Trei barbati în fata televizorului la meciul de fotbal…

Întrebare: Ce întelege un barbat prin a te ajuta la curatenie?
Raspuns: Sa-si ridice picioarele sa poti da cu aspiratorul…

Întrebare: Cum trimiti un barbat la culcare?
Raspuns: Îi spui ca vrei sa vorbesti cu el.

Ești doar o fată...

By Florina septembrie 20, 2011 bad day, micimi

Din solidaritate feminină, astăzi scriu despre misoginism și fraza arhi, ultracunoscută „Nu poți face asta, ești doar o fată”. Nu vreau să jignesc sexul opus, dar din cunoștințele mele „elevate” , femeile nu jignesc bărbații, nu-i fac în repetate rânduri și câteodată neintenționat pe bărbați în toate felurile. Singura înjurătură pe care o știu eu și care nici măcar nu este o înjurătură este ,,Boule!”. Câteodată chiar nu ai cum să ignori trăsăturile evidente...:) În general, femeile sunt mai tolerante față de afirmațiile bărbaților, unele se simt admirate când sunt numite curve (că doar au citit bestseller-ul ,,Fetele bune ajung în Rai, fetele rele ajung unde vor”), altele suportă infidelitățile persoanei apropiate de dragul iubirii, unele sunt dependente financiar și se milogesc la propriu pentru a primi bani chiar și pentru o pâine, altele nu suportă singurătatea și preferă o singurătate în... doi, unele se simt descumpănite când nici măcar nu sunt luate în seamă de niște masculi de toată frumusețea, iar altele preferă să fie prezentate tuturor de către el ca un trofeu îndelung vânat. Instinctele de vânătoare sunt din ce în ce mai prezente în văzul tuturor. Eu pledez pentru independență fără însă a ignora grija și afecțiunea pe care ți le poate acorda o persoană, însă câteodată iubesc ca eu să schimb un bec sau să asamblez și să dezasamblez calculatorul, iar gătitul să fie lăsat în seama altcuiva. Dacă tot suntem considerate egale, să nu mai existe afirmații cum că nu putem face ceva, că nu avem forța fizică sau chiar intelectuală (ce?), iar varietatea de bancuri misogine să nu mai fie spuse decât atunci când ești prea alcoolizat ca să mai poți conștientiza ce faci:

I: Ce citeste o femeie pe o foaie goala?
R: Drepturile sale.

Q: Care e diferentza dintre un OZN si o femeie desteapta?
A: OZN-uri s-au mai vazut.

Q: De ce sunt considerate femeile convergente?
A: Pentru ca sunt monotone si marginite...

- Stiati ca berea contine hormoni feminini?
- Cum?
- Daca bei bere, vorbesti aiurea si nu stii sa conduci.

-Iubitule, e adevarat ca oile sunt proaste ?
-Da, mielutule !

Stiti de ce nu fac femeile armata ?
Pentru ca in clipa cand li se ordona culcat, ele se arunca pe spate.

I: Ce este femeia?
R: Femeia este o faptura nedesavarsita, creata pentru rau; a-i cere
binele inseamna a-i cere imposibilul si pe langa lipsuri are si defecte.

Cum se cheama o femeie inteligenta, sensibila si aspectuoasa?
Un zvon

O femeie la librarie: As dori cartea cu titlul "Superioritatea femeii fata de barbat"
Vanzatorul: "Utopie si sf-uri la etajul 1 va rog!".

La inceput, Dumnezeu a creat pamintul si s-a odihnit.
Apoi a creat barbatul si s-a odihnit.
Apoi a creat femeia.
Si de atunci, nici omul, nici Dumnezeu nu s-au mai odihnit.

Ce este o femeie inteligenta?
O femeie cu care poti sa fii cat de prost vrei.

De ce Dumneazeu a l-a creat pe Adam prima data?
Nu a vrut ca Eva sa comenteze si la creatie.

De ce exista mai multe femei decit barbati ?
Pentru ca exista mai mult de curatat decat de gindit.

Un barbat merge cu liftul. La un moment intra o femeie. Dupa doua etaje
liftul se opreste. Femeia se uita cocheta la el, dezbraca bluza si sutienul
si le arunca ambele pe jos:
- Hai fa-ma sa ma simt femeie.
Barbatul se gindeste putin, isi dezbraca camasa o arunca pe jos, si spune:
- Hai, spal-o si calc-o.

***Mâine, bancuri culese despre ei ca să vedeți că nici femeile nu s-au lăsat mai prejos când e vorba să glumească.

Criza, bat-o vina!

By Florina septembrie 18, 2011 micimi

Toată lumea este crizată zilele acestea. Unii au în mod repetitiv criză de nervi, alții au o criză financiară, unele au o criză sentimentală, unul are o criză familială....nu mai spun de cei care se crizează atunci când intră în panică din cauza lipsei de timp. Orice criză scoate la iveală toate angoasele și depinde de fiecare de cum le depășește. Mă surprind persoanele care tot timpul se simt sub presiune, atacate din toate părțile, anxioase din cauza unei frezuri proaste sau a poșetei plic care nu se potrivește vai! , ce tragedie cu rochia fâl-fâl. Înainte de a emite judecăți de valoare despre cineva ar cam trebui să-l cunoști. Dar te poți apropia de o persoană care mereu are garda ridicată și spini până și pe limbă ? Credeam că numai adulții sau cei stresați au crize, însă observ că până și puștanii de 3-4 ani au crize...mai mult de personalitate. Țipă atunci când ai impresia că vorbesc, zbiară sau rag * depinde de situație* la mamă să le dea mingea Hanna Montana aruncată de la etaj, își mușcă fratele sau sora de braț și deseori își lovesc mamele sau bunicile atunci când nu li se cumpără ce vor ei. Reclamele la prezervative cu copii alintați nu au fost mai adevărate. Toată lumea știe că dacă îți răsfeți copilul, ajungi să o pățești tu la final, dar unora le este mai greu să nu-i mai răsfețe pe proprii lor copii. În fine, eu nu am copii, deci vorbesc dintr-o perspectivă obiectivă, a spectatorului dintr-o sală de teatru. Îmi amintesc acum de o dezbatere de la ora de educație pentru sănătate când ni s-a pus franc întrebarea *cam inoportună, părerea mea* dacă o să facem copii în viitor, dacă ne dorim. De unde să știu că îmi doresc ceva ce nu am avut niciodată sau dacă o să îmi doresc vreodată? Credeți că la 19 ani mă gândesc serios la făcut copii? Hai să fim serioși! Gândirea și soarta se schimbă constant, așa că niciodată nu știi ce îți rezeră viitorul. Când am auzit-o pe o colegă că vrea 3 copii, 2 fete și un băiat, discuția a ajuns să mă enerveze de-a dreptul dorindu-mi să ies din nebunia asta cu iz de roman ieftin. De ce? E bine să ai imaginație ...așa cum am eu acum și fac copii pe hârtie sau de hârtie...e dureros însă să stabilești tu dinainte ce vrei, să planifici până în cele mai mici detalii pentru ca apoi tot visul să se destrame. Într-un minut! Zap! Dacă, ipotetic vorbind, acea persoană va avea numai băieți, dezamăgirea ar putea să o cuprindă și ar putea fi chiar mânioasă pe proprii ei copii. Cel mai bine e să faci totul la timpul lui, indiferent de criză, să nu te lași influențat de părerile celorlalți și dorințele unora. Nu te lăsa dărâmat de viață ! Construiește-ți propriul drum dacă viața până acum te-a îndrumat greșit! Poate că ar fi bine să mai vezi și alte semne din jurul tău...

P.S. Recitind ce am scris, parcă și eu aș fi atinsă de o mică ...criză...euforică. Atâtea gânduri despre viitor, soartă și copii într-o singură postare mă fac să mă întorc la vinul meu, Red Red Wine.

”I just thought that with time
Thoughts of you would leave my head
I was wrong now I find
Just one thing makes me forget

Red, red wine
Stay close to me
Don't let me be in love
It's tearin' apart
My blue, blue heart”

NU

By Florina septembrie 18, 2011 autoportret, la lumânarea unui gând, obsesii, plusurile şi minusurile vieţii

Mai îngăduie-mi, Doamne, o necunoscută întâmplare,
Am să-i dedic poeme până când ochii mei răzvrătiți în uimire
Iedera îi va acoperi roată - roată cu înfrigurare.

Când nebunia din ochiul tău stâng doarme,
Un circ de nerăbdări ascunse, o arșiță infinită în mii de răni,
Nevindecată mă aleargă până-n zori,
O umbră , ca să scriu colorat cum exist.
Sunt un spațiu alb lângă fereastră
Care încă te mai așteaptă,
Un vid deghizat în om, nu o ființă umană,
Te simt aproape când tu nu mai ești,

Primitiv gândul meu te caută disperat cu gesturi viclene,
Refuzând să vadă durerea mea renăscută,
Enigmatic spectacol al umbrelor când pictezi
Azurii depresii pe umărul meu.

Bine că mi-am ferecat zorii și am plecat.
Iubirea trebuie să crească și eu să scad.
Nimic nu-mi lipsește pentru a fi fericită, dar
Eu știu că nu sunt, trăiesc așa cum visez: singură.

Încă nimic n-are nevoie de mine,
Numai hăul obsedant, divizat în mine și în tine
Cuprinde o neliniște zigzagată: viața.
Aici, acolo-n amintire topesc șoaptele
O, voi, imaculatele!

Așteptarea

By Florina septembrie 13, 2011 obsesii

Mereu am apreciat punctualitatea. E un semn de respect față de celălalt să vii la timp, să nu întârzii minute bune peste sfertul academic. Ce se întâmplă însă când tu ești persoana care așteaptă ... anul universitar? Și parcă nu mai vine...Plictiseala devine noua rutină, întrucât vechea rutină pe care ți-ai făcut-o timp de 12 ani a fost înlocuită. Mecanismul tău de funcționare este momentan în reparație. Mă simt ca un alergător care așteaptă la start să înceapă cursa ... presiunea crește cu fiecare secundă care trece... Săptămânile și lunile de stagnare ajung să te facă un mic student la vârsta pensionării. Da, am devenit o persoană de vârsta a treia. Când nu ai nimic de făcut decât să lâncezești pe canapea ca un muribund și realizezi că e ceva în neregulă cu tine, lasă cafeaua/ceaiul din mână, nu mai zapa și lasă lumina să intre în casă! Mă bucur că mai sunt cărți pe care îmi doream de mult să le citesc, seriale pe care nu am apucat să le văd și filme pe care am preferat să le ignor o viață întreagă, comedii ușurele (2 ore de râs prostesc la un film de categoria B te destind într-un mod nemaipomenit). După ce te plictisești, (nu de alta dar eu mă plictisesc repede dacă nu e ceva care să-mi atragă atenția într-o jumătate de oră- un posibil ADHD latent) îți organizezi toate fișierele din calculator și ai un sentiment de satisfacție că ai făcut ceva pe ziua de azi. Așteptare frustrantă... aceste două cuvinte descriu cel mai bine starea în care mă aflu.

Pentru cei cărora startul a fost dat le urez : Succes în tot ceea ce își propun!

Original de simplu

By Florina septembrie 11, 2011 CNMV

STIMAȚI PĂRINȚI,

MULT IUBIȚI PROFESORI ȘI DRAGI COLEGI,

ASTĂZI PORȚILE CUNOAȘTERII VI S-AU DESCHIS SPRE UN NOU ÎNCEPUT.

DECI: BUN VENIT !

CU NOSTALGIA REÎNTOARCERII ȘI CU HARUL MEU SPRE POEZIE,

VĂ ÎNDEMN SĂ ASCULTAȚI ACEASTĂ FANTEZIE,

SFATURI BUNE O SĂ VĂ OFER

ȘI SPER SĂ NU FIE DOAR VORBE ÎN AER.

DE POȚI FI CALM CÂND TOȚI SE PIERD CU FIREA,

IAR TU VORBEȘTI TUTUROR NUMAI CU PRIVIREA,

DE TE ÎNCREZI ÎN TOȚI ȘI TOȚI TE CRED,

DE NU AI O CLIPĂ UN RĂU SĂ-L ÎMPLINEȘTI,

ȘI DACĂ AI PUTEREA SĂ ÎNDRĂZNEȘTI,

ZI DE ZI MUNCA SĂ O IUBEȘTI.

DE ÎNVEȚI DE LA VULTUR MEREU SĂ TE ÎNALȚI,

DE-L AJUȚI PE ÎNVINS ȘI TE ÎMPRIETENEȘTI CU ÎNVINGĂTORUL,

NUMAI LA COLEGIU ÎȚI POȚI VEDEA VIITORUL.

DE POȚI SĂ CAUȚI CU GÂNDUL ȘI CU INIMA,

ÎN SUFLET, SĂ FACI LUCRURI BUNE

CNMV-UL ARE FAIMA

ȘI PROFESORI CU ATITUDINE

CE TE VOR ÎNDRUMA SĂ-ȚI GĂSEȘTI DRUMUL

PENTRU CA ÎN VIAȚĂ SĂ FII MEREU PRIMUL.

IAR ACUM CÂND AVEM TOATE ELEMENTELE NECESARE

PENTRU A EVOLUA

SĂ REȚINEM CUVINTELE LUI MARTI:

„CEL MAI BUN MOD DE A SPUNE CEVA ESTE PRIN A FACE ACEL LUCRU !”

BAFTĂ ÎN NOUL AN ȘCOLAR !

Open your eyes today * 11 *

By Florina septembrie 10, 2011 bad day, decupaje, noi, plusurile şi minusurile vieţii

„9h 16
M-am întrebat adesea de ce se aruncă oamenii în gol în cazul incendiilor. O fac fiindcă știu că vor muri. Nu mai au aer, se sufocă, ard. Preferă să sfârșească, numai să se petreacă totul repede și curat. Jumperii nu sunt niște depresivi, ci ființe cu judecată. Au pus în cumpănă elementele pro și contra. Preferă o cădere vertiginoasă, în loc să se înnegrească, aidoma unor cârnați, într-o încăpere plină de fum. Aleg saltul mortal și un rămas bun vertical. Nu mai au iluzii, chiar dacă unii încearcă să-și folosească geaca pe post de parașută ocazională. Își încearcă norocul. Evadează. Sunt oameni, căci preferă să aleagă cum vor muri în loc să se lase pradă focului. O ultimă dovadă de demnitate: au hotărât să sfârșească, în loc să aștepte cu resemnare. Expresia cădere liberă n-a fost niciodată mai plină de sens.

9h17
Nu sari de la 400 de metri înălțime fiindcă ești un om liber. Sari fiindcă ești un animal hăituit. Nu sari ca să rămâi om, ci pentru că focul a făcut din tine o făptură asemenea dobitoacelor. Golul nu e o alegere bine gândită. E doar singurul loc agreabil văzut de sus, un loc dorit, care nu-ți smulge pielea cu gheare încinse până la alb, care nu-ți crapă ochii cu cărbuni aprinși. Golul e ușor. Golul e o ieșire. Golul e primitor. Golul îți întinde brațele.”

(Frederic Beigbeder- „Windows on the world”)

ANI DE LICEU

By Florina septembrie 10, 2011 CNMV, decupaje, videoclipuri

Vine școala, bine-mi pare așa că să ne reamintim cuvintele unui războinic al luminii, fiindcă un elev este în definitiv, un luptător:

„E ciudat, îşi spune în sinea sa războinicul luminii. Am întâlnit atât de mulți oameni care- cu primul prilej încearcă să-și dea la iveală tot ce au mai rău. Își ascund forța lăuntrică îndărătul agresivității. Își ascund frica de singurătate sub un aer de independență. Nu au încredere în capacitatea proprie, dar își glorifică virtuțile pe unde apucă.
Războinicul citeşte mesajele acestea în mulţi bărbaţi şi femei pe care-i cunoaşte. Nu se lasă niciodată înşelat de aparenţe şi-şi face un punct de onoare din a rămâne tăcut când ei caută să-l impresioneze. Dar se foloseşte de împrejurare pentru a-şi corecta defectele, întrucât ceilalţi sunt totdeauna o bună oglindă.
Un războinic profită de orice împrejurare pentru a trage învăţăminte.”

************************************************************************************

„Un războinic al luminii, înainte de a se angaja într-o luptă însemnată, îşi pune întrebarea: Cât de mult mi-am dezvoltat abilitățile?
El ştie că bătăliile pe care le-a dat în trecut au sfârşit totdeauna prin a-l învăţa câte ceva. Dar învăţămintele acestea l-au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată şi-a pierdut timpul, luptând pentru o minciună. Şi a suferit pentru persoane care nu erau la înălţimea dragostei lui.
Învingătorii nu repetă aceeaşi greşeală. Tocmai de aceea războinicul îşi riscă inima numai pentru ceea ce merită.”

(„Manualul războinicului luminii”- Paulo Coelho)

Rețetă de drum

By Florina septembrie 09, 2011 autoportret, plusurile şi minusurile vieţii

Drumul București- Slobozia Veche durează 3 ore și jumătate cu cel mai ieftin mijloc de transport, trenul. Deși urât de cei care își doresc să ajungă pronto la destinație, eu îl ador. Cred că adevărata ta personalitate iese la suprafață în cele câteva ore în care stai cu persoane necunoscute sau cu prieteni la un pahar de vorbă (numai pahare de Pepsi- Simona știe de ce). Atunci îți dai seama de preferințele fiecăruia, de puterea de a se distra într-un spațiu îngust în care vara nu poți respira, râzi cu lacrimi la glumele unuia sau altuia, afli bancuri cu și despre Bulă și bineînțeles, adormi legănat pe muzică remixată (manele și alte manele). Apropo, ați ascultat manele vreodată unele peste altele, nu vi se pare că sună identic la ritm și versuri? Drumul te maturizează într-un fel în care nici nu îți dai seama, scapi de toate frământările și te concentrezi să ajungi cu bine la destinație (doar, vorbim de România, oameni buni, țara unde viața se trăiește la extrem). Și nu mă înțelegeți greșit, iubesc România poate și datorită acestui lucru. O plimbare cu personalul te învață toleranța (vei ajunge să suporți totul și să iei orice ca pe un lucru normal- inclusiv alcooliștii), iubirea față de oameni (cel mai greu lucru e să înveți să îi iubești pe toți- nu numai să îi tolerezi, fiindcă poți tolera prostia, dar să nu o iubești), ajutorul reciproc (off, ușile mici și bagajele imense nu sunt cea mai bună combinație), simțul măsurii (vara, trebuie să-ți drămuiești apa și banii- tentațiile astea!), puterea de a rezista privirii năucitoare a controlorului atunci când îi oferi nu unul , ci trei bilete care nu mai sunt valabile până când îl găsești pe cel corect (Sonia știe!), simțul orientării (am ajuns să cunosc metroul ca în palmă indiferent că trebuie să alergi de pe o magistrală pe alta ca un ogar în căutarea prăzii). Nu vreau să scriu aici un Bildungsroman așa că mă opresc aici până nu devin prea sentimentală că doar e un lucru arhicunoscut că nu îmi pot stăpâni emoțiile. Cam aceasta a fost rețeta pe ziua de azi. Porniți la drum pentru a vă cunoaște your true colors!

„De ce fierbe copilul în mămăligă”- Aglaja Veteranyi

By Florina septembrie 04, 2011 decupaje

„ << Un străin sadea și-a pierdut pantofii. I-a lăsat în mijlocul casei și a aruncat casa în râu. Sau casa s-a aruncat singură? Străinul sadea a mers din râu în râu. Odată a găsit un bătrân sub apă care avea o placă indicatoare atârnată de gât: AICI CERUL. Străinul întrebă: Cum, cerul? Bătrânul dădu din umeri și arătă spre placa indicatoare. Atunci casa se ridică din nou la suprafață, da cu totul în alt loc. Și probabil că era alta, pentru că nu-și amintea de pantofii străinului. Mai târziu casa și-a pierdut ușa.>>
Fracul a inventat povestea asta? întreb.
Nu, spune tata, asta e povestea noastră.”

Despre răutate ca banalitate

By Florina septembrie 03, 2011 bad day, plusurile şi minusurile vieţii

Știu că ar trebui să fiu mai optimistă că doar sunt încă în vacanță. Din păcate am făcut greșeala de a sta în fața televizorului și nu doar pentru „Vrei să fii milionar?”. Am zis să mă pun și eu la curent cu știrile din Românica. Cu o pungă de chipsuri în față, într-o stare aproape vegetativă am urmărit cele mai previzibile știri. De ce sunt ele previzibile? Fiindcă toate lumea știe că pe lumea aceasta există și rău întrupat în ființe sau acțiunile lor ca furturi, etc. Marionete ale șaradei numită audiență, televiziunile au decăzut total: sunt plictisitoare, fade, inodore, incolore... Așa că nu vă uitați la TV, relaxați-vă la mare, munte, bar, acasă ! Beți o limonadă rece din partea mea! Noroc!

„Fericire”- Ana Blandiana

By Florina septembrie 01, 2011 decupaje

Mai greu de suportat
decât fericirea nu e nimic
Sau în orice caz
posibilitatea de a avea tootul
Pe care în această parte de lume
O numim fericire.
A fi totul este dimpotrivă
O exultantă suferinţă.
A fi totul înseamnă a fi îm stare
Să suferi în locul tuturor,
A încerca să vezi cum e să fii celălalt,
să fii altul,
Cum e să nu mai fii tu,
Cum e să nu mai fii.

Indigo

By Florina august 30, 2011 plusurile şi minusurile vieţii

Încă de când suntem mici învățăm totul prin imitație: să mâncăm, să vorbim etc. și prin repetiție. Învățarea prin imitație este o parte importantă în formarea noastră ca oameni. Dar ce se întâmplă când ajungem să imităm comportamentul, limbajul, vestimentația unei persoane, în definitiv să o copiem ? Și eu care credeam că numai la școală se mai copiază (sic!). Unele persoane ajung să fie chiar copii la indigo ale unor vedete și în America, țara care NU este the land of choice, meseria de copiator a ajuns sa fie la mare căutare și bineînțeles, bine plătită. Petrecerile în clubul de fițe nu vor mai fi la fel după apariția sosiei lui Michael Jackson. Sincer, mie mi se pare că aceste sosii nu produc nimic original. Show? Entertainment? Posibil, dacă consideri distractiv să vezi pe cineva care imită pe cineva. Ca un joc de mima, măcar la acesta tu aduci un plus de originalitate... Și nici actori nu sunt, întrucât nu oricine de pe stradă poate să joace ceva sau pe cineva. Nici măcar nu am văzut sosii adevărate (poate dictatorii le mai „educă” pe ale lor), sosii care să imite o persoană 100%. Și de ce să aduci sosia când artistul respectiv mai trăiește? Ești ca un vultur care mușcă cu sălbăticie din trupul amărâtului, câștigi bani pe urma unei persoane care este chiar în viață. Copiile la indigo îmi arată încă o dată cât de neinspirați pot fi unii oameni și lucrul acesta mă întristează. Chiar nu poți face și tu ceva original? Înțeleg că Michael Jackson are o influență asupra ta, iar tu mai înveți câte ceva de la el, dar și tu, pe persoană fizică (vorba lui Vanghelie), poți aduce elemente noi. Coșmarul meu: oameni care să semene cu tine, să-ți „împrumute” manierismele, din ce în ce mai mulți, atât de mulți încât ajungi să te întrebi dacă tu mai ești chiar „tu”. Și niciodată nu ar trebui să fii confruntat cu această dilemă, nu de alta, dar de ceva timp nu mai e bine să jonglezi cu neuronii tăi...

Un exemplu:

Sosiile vedetelor de la Hollywood

Vezi mai multe video din divertisment

Cine e în spatele cuvintelor

Scrieri din cretacic

Litere amestecate